cainii din Bucuresti: trebuiesc omoratzi toti sau nu? reprezinta un pericol
sau nu?
eu zic ca da, cainii vagabonzi reprezinta un pericol in Bucuresti (o stiu
de pe propria piele) - citeam undeva ca o catea poate face pui cam de 3 ori
pe an si poate face cam 10 catelusi o data. Cat la suta din 30 pe an ar fi
cateluse si am lua-o de la capat?
Sunt de acord 100% cu ce zice Claudia:
cea mai rapida si sigura solutie este solutia letala. Si desi e mai degraba
o reactie personala decat o chestie de comunitate si gandita pe termen lung,
cred ca rapid ar fi prea costisitor sa stransul cainilor vagabonzi intr-un
tarc si ingrijirea lor. Credeam ca de fapt Basescu reusise candva prin
2001-2002 sa rezolve cat de cat problema asta.
Anyways, argumentele contra au variat ("nu ai suflet", "nu iubesti
animalele" -- sentimentale si nu legate de logica si problema in sine)
mergand pana la solutia ca de fapt avem nevoie de psihologi de caini. :D
Care mie mi se pare doar amuzanta.
Anyways -- voi ce credeti? Am pus si un poll in dreapta sus pe tema asta -
daca aveti alte pareri lasati un comentariu.
pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, aici aveti povestea
Comentarii
Da-ti si tu cu parerea:
Nu doar la Bucuresti este problema asta...
băi nene, băi frate, câinii de pe stradă sunt acolo din cauza oamenilor care i-au lăsat acolo, într-un fel sau altul. eşti om? eşti responsabil! eu sunt. şi mi se pare şi periculos şi de căcat să ne ţâţâie curu' acuma şi să ne punem problema să rezolvăm "rapid". adică până acuma nu i-am văzut pe stradă? trebuia să moară un om să ne prindem că banii veniţi din UE pentru asta s-au dus în alte părţi? să ne prindem că, dacă fondurile se foloseau aşa cum trebuia până acum n-ar mai fi existat câini vagabonzi (statistic vorbind măcar)? n-am ştiut decât să facem mişto de BB când a venit pe-aici. io unu' mă umplu de draci când văd problema asta pusă aşa! şi eu am fost muşcat de câini vagabonzi, şi mie mi-e frică de ei câteodată. cel mai rapid am rezolva problema asta trăgându-ne toţi un glonţ în cap, aia e! uite-aşa, pentru că am putea! băi dragoş, tu ai putea să-i omori? pe unu măcar. cu mânuţa ta zic. de ce?
discuţiile-astea, împreună cu documentare gen "the march of the penguins", mă fac să-mi fie silă că-s om... noroc că mai există pe lumea asta muzică, desen, femei frumoase...
uitaţi-vă-n ochii lor şi daţi-le-n cap, nene! daţi-le otravă şi aşteptaţi lângă ei să moară! daţi cu maşina peste ei, călcaţi-i în picioare! suntem cu toţii nişte oameni foarte drăguţi, merităm tot ce-i mai bun.
radu, e adevarat, nu as putea sa o fac...insa m-am trezit de cateva ori cu cate un vagabond infipt in gamba si o data chiar a trebuit sa fac injectii.
e adevarat, atitudinea mea e o chestie reactiva si intrebarile sunt puse poate gresit (am si zis ca e o reactie mai degraba personala decat de rezolvare de problema pe fond, nu sentimental) insa citind povestea instantaneu mi-am adus aminte de toate reactiile si sentimentele contradictorii de la teama de caine pana la mersul la medic, injectii, etc. Instinctiv m-am gandit ca as putea sa fi fost eu ala -- la naiba, suntem vecini, ai putea sa fi fost tu!!
Si pe bune, mi-am pus problema, daca ar fi sa mai fiu unu la unu cu un caine in momentul asta, mi-ar fi si mai frica si poate asta m-ar face sa fiu mai dur. Lasitate? Frica? Instinct de autoaparare? Spune-i cum vrei, eu cred ca e doar o reactie personala normala intr-o situatie care poate deveni la limita instantaneu. Si eu sunt o persoana care cred ca nu se pierde cu firea cu una - cu doua.
Asta este ceea ce simt instinctiv chiar daca la nivel de sistem e ceva gresit, sunt absolut de acord cu tine, nu este vina lor ca sunt in situatia asta. Cred inca ca nu compari mere cu mere, cand ai de ales intre siguranta personala si a unui caine vagabond, dimpotriva - mai mult, nu mi se pare normal ca teama de a merge pe strada sa o compensezi inclinatia catre frumos, arte, etc, etc. A merge pe strada fara sa te gandesti ca te poti trezi cu un maidanez pe tine cred ca tine de normal pana la urma urmei. Iar la noi nu este normal ce se intampla, fie ca or fi combinatii cu fondurile alocate pentru rezolvarea problemei sau cu nesiguranta unui individ de a merge pe strada.
stai bre că nu vorbeai despre întâlnirea ta directă cu un câine tâmpit... vorbeai de o soluţie la nivel de sistem. că aşa poţi foarte bine să te-ntrebi şi dacă-ţi plac elefanţii. da' dacă te trezeşti că te atacă unu'? normal că te aperi. alta e însă să omoare ăia de prin asia toţi elefanţii din oraşe. şi elefanţii se pare că omoară mai mulţi oameni decât câini la noi. na, c-am pus problema statistic şi io!
binenţeles că nu e bine şi normal că-s atâţia pe stradă, ce dracu! nu e bine nici pentru noi, nici pentru ei. viaţa lor pe stradă face ca bulgakov să pară un imbecil romantic.
ştii, când m-a muşcat pe mine odată un câine vagabond, m-am bătut cu ei (~20) parte-n parte şi am rămas, pe lângă găurile din burtă, cu o frică de care n-am să scap probabil niciodată. da' nu m-apuc frate să iau în considerare soluţia "lichidării" lor în masă, că nu e fair, ca să nu mai zic de moralitate şi alte chestii d-astea sf.
după părerea mea, că tot m-am apucat aicea să-mi vărs splina, soluţia este una singură: folosite fonduri de pe-afară, că se pare că încă se mai poate primi câte ceva, sterilizarea lor în masă... şi-n 15-20 ani numărul lor din stradă ar putea fi neglijabil. aşa cum ar fi trebuit să se-ntâmple deja!
între timp am putea, fără un efort prea mare, să-nvăţăm să comunicăm cu ei, că tot i-am numit comunitari. să ne prindem de ce muşcă ei când muşcă. io pot spune c-am reuşit ceva-ceva în direcţia asta.
mda, mi-am cam dat în petec...
ok. e o problema foarte aiurea. nu pot s-o numesc altfel.
pe de o parte, sunt o mare iubitoare ce catzei, sunt momente in care empatizez de o mie de ori mai tare cu soarta unui caine vagabond decat cu cea a unui om. unii dintre catzeii astia au asa o privire de te baga instantaneu in pamant ca tu mananci si el nu, ca tu ai caldura si el nu, ca tu ai cu cine sa te joci si el nu, samd.
pe de alta parte, oricat de versat ai fi in a te purta cu ei, in a-i dezarma din atac cu o vorba buna si un biscuite, tot o sa ajungi la un moment dat inevitabil la un tembel de caine care o sa te muste de-a binelea, din dumnezeu stie ce motiv.. si da, ramai cu o frica absolut imbecila, pentru ca tu ii iubesti in general, si ai fi preferat de o mie de ori sa il mangai putin si nu sa te duci sa te vaccinezi (sau sa mori, vezi cazul japonezului )..
am votat ca trebuie facut ceva urgent si irevocabil. nu sunt deloc mandra de mine ca simt asta. DELOC. ma simt ca ultimul om. si totusi, mi-e mult prea rusine ca locuiesc intr-un oras in care se pot intampla nenorociri din astea.
by the way, faptul ca ii castrezi si-i vaccinezi pe toti nu reprezinta absolut nici o garantie ca nu o sa atace in continuare.