...si a sfarsitului de an: esti fericit?
io: haha. si am dat-o in prosteala.
asta imi aduce aminte tot de o faza de azi de gen hotul se intalneste cu prostul cand in loc sa spun lucrurilor pe nume iar am dat-o in prosteala. cam asa sta treaba zilele astea, am eu senzatia, ne ascundem dupa degete in loc sa spunem lucrurilor pe nume, iar atunci cand o facem dramatizam telenovelistic in loc sa corectam punctual.
btw, exista definitia fericirii? :D fara sa fim academici, oricum difera pentru fiecare individ...
pese. evident, e post de pingpong
Comentarii
Da-ti si tu cu parerea:
da.sarac, dar fericit :)
http://www.google.com/search?q=define%3Ahappiness&ie=utf-8&oe=utf-8&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a
in definitii clasice si academice e doar o chestiune de moment. eu pot fi fericita ca e soare si frumos dimineata, celalalt fiind absolut distrus ca nu poate merge la schi...
DAR...nu "se face". ea doar exista. o accepti sau nu. dar, atentie, mare maestru ping-pong, asta inseamna sa accepti schimbarea! are u up to this?? :)
hotul s-a intalnit cu primavara. prostul nu s-a intalnit cu nimeni, ca nu mai e la moda :)
fericirea este absolut o stare de moment si sunt convinsa ca nu poate dura toata viata. toata viata poate dura starea de bine, de multumire, etc, dar nu de fericire.
in momentele de fericire(de ex cand ma uit la mare si o vad altfel), mi se umple sufletul de o senzatie pe care o exprim cel mai bine prin expresia :"orgasm psihic" :)))
sowhat - nu cred insa ca e despre schimbare ci despre adaptabilitate si daca aceasta adaptabilitate merita sau nu sa te schimbi sau sa adopti schimbari.
si este evident ca este o chestie ce tine de stare si de moment si mai ales de mediu - i.e. poti fi nefericit la birou si fericit in viata personala, sau invers, sau in amandoua fericit. sau nefericit.
btw, misto aia cu "orgasm psihic". :)
dar pana la fericire, e normal sa o dam in prosteala sau e mai bine sa avem o pozitie clara?
eu cred ca prosteala e singura optiune! :)
spusul lucrurilor pe nume mi-a adus muuuulte batai de cap pe termen scurt, dar de fiecare data cand nu le-am spus s-a creat haos si in mintea mea si in jurul meu. cel mai tare ma enerveaza pe lumea asta ascunsul dupa deget, care complica lucrurile cand ele sunt simple simple simple. ok, cand le spui pe nume trebuie sa-ti asumi reactiile pe care le produci in ceilalti, dar cred ca tocmai de asta nu le spunem uneori, ne e frica sa ne asumam faptul ca ceilalti ne vor judeca,se vor intrista, ii vom dezamagi, etc, in functie de ce si cui spui. Dar e grea decizia asta si trebuie cantarita bine, uneori chiar nu merita sau nu are sens sa spui :)